Transferul cultural. Granițe și mediatori

Abordările contemporane ale conceptului de cultură se concentrează asupra transferului cultural, termen menit să înlocuiască concepte mai largi și mai difuze ca „relații culturale”, „schimburi culturale”, „influență literară”, „circulație culturală” (Jørgensen și Lüsebrink, 2021). Cadrul metodologic și teoretic care reglementează conceptul de transfer cultural a fost inițiat de istoricii Michel Espagne și Michael Werner, în anii optzeci ai secolului trecut, din dorința de a defini relațiile istorice dintre Franța și Germania. Aceștia au dorit să aducă împreună, pe de o parte, studiile traductologice, și, pe de altă parte, teoria contactelor dintre limbi, intertextualitatea și teoriile receptării dezvoltate de Hans Robert Jauss și Wolfgang Iser.

Această contopire fusese deja anticipată de teorii și practici cum ar fi „traducerea culturală”, pe care o serie de antropologi au definit-o ca ceea ce se întâmplă în interacțiunile culturale, atunci când fiecare din părțile implicate încearcă să înțeleagă acțiunile celeilalte părți (Burke și Hsia, 2007). Petra Broomans (2021) consideră că noua disciplină centrată pe transferul cultural a luat ființă pe fundalul unor momente cruciale în studiile filologice, cum ar fi criza istoriografiei literare sau turnura culturală din studiile traductologice de la sfârșitul secolului al douăzecilea. Premisa după care se ghidează această abordare este aceea că orice obiect cultural supus transferului dintr-o zonă culturală în alta trece printr-un proces continuu de transformare, reinterpretare, resemnificare sau recitire (Jørgensen și Lüsebrink, 2021). Această abordare a transferului cultural nu este, prin urmare, o teorie a relațiilor interculturale, ci mai degrabă o încercare de a conceptualiza astfel de procese interculturale ca circulația și receptarea unor texte, practici culturale sau forme de cunoaștere între arii culturale diferite.

Prin arie culturală Jørgensen și Lüsebrink înțeleg un spațiu geografic care are una sau mai multe limbi de comunicare, un sistem de comunicare specific și valori culturale specifice, fără ca aceasta să aibă însă un caracter omogen, fiind mai degrabă un melanj de elemente culturale diferite. Conceptul este identic cu cel de zonă culturală pe care Michel Espagne îl prefera celor de țară sau națiune, datorită sugestiei de uniformitate și delimitare pe care acestea o transmit. Granițele și spațiile delimitate astfel sunt în permanentă schimbare, devenind extrem de mobile, chiar fluide, astfel încât „încarcerarea” unui fenomen cultural într-un spațiu geografic închis pare să fie o dovadă de subiectivitate etnocentristă. De pildă, folcloristul american Alan Dundes (1996), într-un studiu privind prezența pan-balcanică a legendei meșterului Manole, vorbește despre nevoia de a scoate studiile folclorice de sub carapacea abordării localizante și „parohiale” care limitează studiul temelor literaturii populare la un spațiu național. Un exemplu notoriu este chiar conceptul de Weltliteratur pe care Goethe, care nu credea nici în arta, nici în știința patriotică, îl înțelegea ca pe un nesfârșit proces de contaminare care nu ține cont de granițe (Greenblatt, 2009).

Broomans menționează încercările comparatiștilor de a transcende barierele naționale pentru a realiza o istorie literară transnațională, contribuind astfel la apariția studiilor de transfer cultural. Aceste interacțiuni interculturale au adus din ce în ce mai mult în centrul atenției rolul de mediator cultural. Acesta îndeplinește, de regulă, un cumul de roluri interdependente la intersecția unor medii lingvistice, artistice sau geografice diferite, condiționate de motivații estetice, ideologice sau economice. Mediatorul (sau transmițătorul cultural, cum îl numește Broomans) este un agent polifonic al schimbului intercultural și influența sa se reflectă atât în procesul, cât și în rezultatul transferului.

În ciuda evidenței, subliniată și mai pregnant de economia globală, că fenomenul cultural nu a fost niciodată imuabil, cercetarea literară și istorică are tendința să ignore faptul că elementul local se modifică de obicei sub presiunea lumii înconjurătoare (Greenblatt). Această nouă paradigmă a transferului cultural deschide însă o perspectivă proaspătă transnațională și interdisciplinară asupra spațiului european (și global) eterogen, străbătut de numeroase rețele conectoare.

Care sunt motivele și beneficiile unei astfel de abordări? În ce mod sunt afectate / transformate / reconceptualizate în procesul de transfer diferite elemente culturale (opere literare, descoperiri științifice, elemente lingvistice etc.)? Care au fost, de-a lungul istoriilor naționale, cei mai eficienți mediatori culturali? Cum a fost afectat transferul cultural de rigiditatea granițelor naționale în diverse perioade istorice?

Vă invităm să trimiteți contribuții originale care să răspundă acestor întrebări sau să exploreze alte teme legate de transferul cultural, cum ar fi:

• traducerea culturală
• traducerea ca transfer cultural
• mobilitate/stagnare culturală
• literaturi naționale în traducere
• influențe culturale în literatură
• traducătorul/scriitorul/editorul/regizorul/profesorul/etc. ca mediator cultural
• obstacole și catalizatori ai transferului cultural
• microliteraturile
• deteritorializare/reteritorializare/politeritorialitate
• culturi/literaturi de contact
• contacte lingvistice/arii lingvistice

Vor fi luate în considerare și contribuțiile pentru celelalte secțiuni ale revistei.

Articolele pot fi redactate în limbile română, engleză, franceză sau germană.

Lucrările (maximum 7000 de cuvinte), însoțite de rezumate în limba engleză (maximum 200 de cuvinte) și o scurtă prezentare a autorului (o notă biografică de cel mult 400 de cuvinte) vor fi trimise la următoarele adrese: daniela.martole@usv.ro și meridian.critic.flsc@gmail.com .

Pentru detalii cu privire la normele și stilul de redactare, trebuie consultate indicațiile de pe site-ul revistei: Norme de Redactare

Termenul limită pentru trimiterea articolului integral: 31 august 2024.

Referințe bibliografice:

Broomans, Petra. 2021. “The Meta-Literary History of Cultural Transmitters and Forgotten Scholars in the Midst of Transnational Literary History”. in Jørgensen, Steen Bille. Lüsebrink Hans Jürgen. Cultural Transfer Reconsidered. Transnational Perspectives, Translation Processes, Scandinavian and Postcolonial Challenges, Boston:Brill Rodopi. pp 64-81

Burke Peter, Hsia Po-Chia Ronnie (eds). 2007. Cultural Translation in Early Modern Europe. Cambridge University Press

Diaconu Mircea. 2014. ~Reading Microliterature: Language, Ethnicity, Polyterritoriality~ in Martin Mircea, Christian Moraru, Andrei Terian (eds.). Romanian Literature as World Literature. New York. Bloomsbury Academic. pp 135-156

Dundes Alan, 1996. The Walled-up Wife. A Casebook. University of Wisconsin Press

Greenblatt, Stephen. 2009. Cultural Mobility: A Manifesto. Cambridge University Press

Jørgensen, Steen Bille. Lüsebrink Hans Jürgen (eds.). 2021. Cultural Transfer Reconsidered. Transnational Perspectives, Translation Processes, Scandinavian and Postcolonial Challenges. Boston: Brill Rodopi

Martin Mircea, Christian Moraru, Andrei Terian (eds.). 2014. Romanian Literature as World Literature. New York. Bloomsbury Academic

Rossini, Manuela. Michael Toggweiler. 2014. ”Cultural Transfer. An Introduction”. Word and Text. A Journal of Literary Studies and Linguistics, Vol. IV, Issue 2, December / 2014. Universitatea de Petrol și Gaze, Ploiești. 6

Terian, Andrei. 2019. “Cultural Triangulation in the Romanian Travelogues to China under Communism”. World Literature Studies, Published by Institute of World Literature, Slovak Academy of Sciences. Vol. 2/2019. pp 16-30.

Metafore culturale: un mozaic de perspective

Metafora este un subiect complex și cu numeroase fațete. Potrivit lui Steen (2008), ea poate fi privită din trei perspective majore: 1. o expresie lingvistică figurativă (metaforă în limbaj); 2. un sistem conceptual de corespondențe între un domeniu sursă și un domeniu țintă (metaforă cognitivă); 3. un element comunicativ (metaforă în comunicare/discurs). [Steen G. J. (2008). The paradox of metaphor: why we need a three-dimensional model for metaphor. Metaphor. Symb. 23, 213–241. doi: 10.1080/10926480802426753]

La intersecția acestor direcții regăsim metafora pe post de unealtă redutabilă. Pentru cei mai mulți dintre noi, metaforele chiar sunt instrumente esențiale pentru înțelegerea și comunicarea experiențelor noastre în lume. Ele ne permit să facem o punte între familiar și nefamiliar, să dăm sens conceptelor abstracte și să ne exprimăm gândurile și emoțiile în moduri vii și captivante. Metaforele culturale, în special, joacă un rol semnificativ în modelarea percepțiilor noastre despre lume și locul pre care credem că îl ocupăm la un moment dat. Ele reflectă credințele, valorile și experiențele comune ale unei anumite culturi și pot fi folosite pentru a consolida sau contesta structurile de putere existente.

Actualul număr din Meridian Critic propune explorarea metaforelor culturale dintr-o varietate de perspective teoretice și metodologice. Suntem interesați în special de lucrări originale care abordează teme precum:

• Rolul metaforelor în construirea identităților culturale și discursive: Cum ne modelează metaforele culturale înțelegerea despre noi înșine și despre ceilalți? Cum funcționează metaforele în diferite forme de expresie culturală?
• Puterea metaforelor în contexte sociale și politice: Cum pot metaforele culturale să întrețină inegalități sociale și dinamica puterii sau, dimpotrivă, să le compromită? Cum reușesc metaforele să ne modeleze percepțiile despre problemele și evenimentele politice?
• Intersectarea metaforelor culturale cu alte moduri de a crea semnificații: Cum interacționează metaforele culturale cu alte forme de reprezentare simbolică? Care sunt formele de manifestare ale metaforei în discursul multimodal?
• Rolul metaforelor în înțelegerea individuală și colectivă: Cum influențează metaforele culturale experiențele noastre individuale și înțelegerea colectivă a lumii? Cum ne modelează metaforele viziunile asupra lumii și interacțiunile noastre cu ceilalți?
• Natura evolutivă a metaforelor culturale: Cum se schimbă și se adaptează metaforele culturale în timp? Ce factori influențează apariția și difuzarea noilor metafore?

Contribuțiile pentru celelalte rubrici ale revistei vor fi, de asemenea, luate în considerare.

Vor fi luate în considerare și contribuțiile pentru celelalte secțiuni ale revistei.

Articolele pot fi redactate în limbile română, engleză, franceză sau germană.

Lucrările (maximum 7000 de cuvinte), însoțite de rezumate în limba engleză (maximum 200 de cuvinte) și o scurtă prezentare a autorului (o notă biografică de cel mult 400 de cuvinte) vor fi trimise la următoarele adrese: evelina.graur@usm.ro și meridian.critic.flsc@gmail.com .

Pentru detalii cu privire la normele și stilul de redactare, trebuie consultate indicațiile de pe site-ul revistei: Norme de Redactare

Termenul limită pentru trimiterea articolului integral: 30 iunie 2024.

Extremismul – Texte și Contexte

Pentru cei mai mulți dintre noi, literați sau critici literari, teoreticieni sau profesori de studii culturale, cinematografie sau arte vizuale, lingviști, sociologi, filozofi, scriitori sau cititori, extremismul este, de cele mai multe ori, o definiție într-un dicționar, o formă de ficțiune, un titlu de carte sau un personaj dintr-o carte, un studiu sau o teorie, o scenă dintr-un film, un vers dintr-un cântec sau un subiect de știre. Tindem să credem că extremismul este ceva care se întâmplă doar altora și în altă parte, dar în realitate acesta se manifestă și aici lângă noi. Extremismul nu apare într-un spațiu gol sau într-un spațiu ficțional, nu este un concept care există și se manifestă în vid. Deși relativă și adesea evazivă, retorica periculoasă și alunecoasă a extremismului a făcut întotdeauna parte din experiența umană, explorând și exploatând conexiunile confuze și contradictorii dintre spațiile marginale și cultura mainstream. Extremismul iese astăzi la iveală în cultura mainstream și provoacă, zguduie, modifică și (re)modifică în mod deschis societățile noastre. Literatura extremistă, filmul și muzica, propaganda disidentă, radicalismul politic, mesajele și discursurile electorale, pliantele, afișele, canalele online, toate sunt instrumente care încearcă să ne remodeleze și să ne redefinească existența. În timp ce încercăm să contracarăm efectele dăunătoare ale narațiunilor extremismului, se pare că învățăm, poate prea ușor, să ne adaptăm la o nouă realitate și la o nouă lume în care radicalismul, teroarea și lipsa de securitate se individualizează și proliferează.

Narațiunile extremiste au fost împărțite în cinci categorii principale: politice, istorice, sociopsihologice, instrumentale și teologice/morale. Cu toate acestea, nicio abordare teoretică sau investigativă nu poate evita întrebările simple sau dificile. Ce este extremismul în societatea contemporană? Unde, cum și de ce se manifestă? Este extremismul hiperactiv de astăzi doar o fază tranzitorie? Este un fenomen efemer sau este aici pentru a rămâne? Ar putea fi prezis sau anticipat? Există spații geoculturale, societăți, mentalități, stereotipuri care au mai multe șanse să genereze manifestări extremiste? Există dovezi solide cu privire la relația dintre educație și radicalizarea indivizilor? Cine sunt autorii, regizorii, cititorii, telespectatorii, entuziaștii, diseminatorii textelor extremiste? Sunt ei „idioții utili” ai mișcărilor extremiste? Și cine sunt criticii unor astfel de narațiuni? Nu în ultimul rând, care este rolul literaturii în acest context? A devenit literatura un canal de propagare facilă a extremismului? Este literatura un instrument de prevenire, apărare și rezistență?

Contribuțiile așteptate pentru Dosarul Critic nr. 2/2023 al revistei Meridian Critic vor răspunde la aceste întrebări și/sau vor propune puncte de vedere originale legate de apariția, dezvoltarea, răspândirea, receptarea, interpretarea, prevenirea și combaterea extremismului.

Vor fi luate în considerare și contribuțiile pentru celelalte secțiuni ale revistei.

Articolele pot fi redactate în limbile română, engleză, franceză sau germană.

Lucrările (maximum 7000 de cuvinte), însoțite de rezumate în limba engleză (maximum 200 de cuvinte) și o scurtă prezentare a autorului (o notă biografică de cel mult 400 de cuvinte) vor fi trimise la următoarele adrese: codrutserban@litere.usv.ro și meridian.critic.flsc@gmail.com .

Pentru detalii cu privire la normele și stilul de redactare, trebuie consultate indicațiile de pe site-ul revistei: Norme de Redactare

Termenul limită pentru trimiterea articolului integral: 20 octombrie 2023.