Acest „dosar tematic" aspiră să propună o gamă amplă de procese și momente de experimentalism care au marcat și continuă să marcheze literatura, critica literară și domeniile învecinate acestora, precum discursurile creative sau critice despre teatru și arte în general, despre filosofie, estetică, iar în măsura posibilului, despre alte eventuale sfere de cunoaștere umanistă.

Fascicolul curent își propune să reunească un larg spectru de modele și registre discursive, a căror analiză va revela actul literar / creativ în procesul său de constituire, având ca repere, în principal, literatura universală și română, fără a exclude posibilitățile discursului mai larg umanist.

Identitatea reprezintă un concept complex, dinamic și multidimensional, care poate fi abordat dintr-o largă paletă de perspective. Ancorarea profundă în domenii generoase de analiză, precum literatura, lingvistica, studiile culturale, filosofice și sociale, orientează înțelegerea acestui concept prin prisma unor instrumente și cadre teoretice care susțin metamorfozarea lui în ample procese de (de)construcție, exprimare, negociere, dedublare sau chiar anihilare sub impactul unor factori contextuali care au puterea și autoritatea (in)directă de a-i atribui Sinelui o anumită apartenență la diferite comunități socioculturale și sociolingvistice.

Identitatea se construiește adesea prin raportare la alteritate, o veritabilă sursă de provocare și de îmbogățire. Alteritatea poate funcționa ca o oglindă prin care identitatea se reflectă și se redefineste. Suntem interesați de lucrări care abordează teme precum: reprezentări ale identității și alterității în discursul literar; construcția identității prin limbaj și discurs; alteritatea ca fenomen cultural și lingvistic; identitatea națională, etnică și regională în literatură și lingvistică; dialogul intercultural și interliterar ca expresie a alterității; identitatea de gen și alteritatea în studii filologice; migrația, diaspora și transformările identitare; identitatea și alteritatea în contextul globalizării și digitalizării.

Articolele vor fi redactate în limbile română, engleză, franceză sau germană. Lucrările (maximum 7.000 de cuvinte), însoțite de rezumat în limba engleză (maximum 200 de cuvinte), 5 cuvinte-cheie, precum și de o scurtă prezentare a autorului (o notă biografică de cel mult 400 de cuvinte) vor fi trimise la următoarele adrese: crina.prodan@usm.ro și meridian.critic.flsc@gmail.com. Termenul limită pentru trimiterea articolului integral: 30 iunie 2025.

Abordările contemporane ale conceptului de cultură se concentrează asupra transferului cultural, termen menit să înlocuiască concepte mai largi și mai difuze ca „relații culturale", „schimburi culturale", „influența literară", „circulație culturală". Cadrul metodologic și teoretic care reglementează conceptul de transfer cultural a fost inițiat de istoricii Michel Espagne și Michael Werner, în anii optzeci ai secolului trecut, din dorința de a defini relațiile istorice dintre Franța și Germania. Premisa după care se ghidează această abordare este aceea că orice obiect cultural supus transferului dintr-o zonă culturală în alta trece printr-un proces continuu de transformare, reinterpretare, resemnificare sau recitire.

Ne interesează contribuții care abordează teme precum: traducerea culturală; traducerea ca transfer cultural; mobilitate/stagnare culturală; literaturi naționale în traducere; influențe culturale în literatură; traducătorul/scriitorul/editorul/regizorul/profesorul etc. ca mediator cultural; obstacole și catalizatori ai transferului cultural; microliteraturile; deteritorializare/reteritorializare/politeritorialitate; culturi/literaturi de contact; contacte lingvistice/arii lingvistice.

Articolele pot fi redactate în limbile română, engleză, franceză sau germană. Lucrările (de maximum 7.000 de cuvinte), însoțite de rezumat în limba engleză (maximum 200 de cuvinte) și de o scurtă prezentare a autorului (maxim 400 de cuvinte), vor fi trimise la adresele daniela.martole@usv.ro și meridian.critic.flsc@gmail.com. Termenul limită pentru trimiterea articolului integral: 31 august 2024.

Metafora este un subiect complex și cu numeroase fațete. Potrivit lui Steen (2008), ea poate fi privită din trei perspective majore: o expresie lingvistică figurativă (metafora în limbaj); un sistem conceptual de corespondențe între un domeniu sursă și un domeniu țintă (metafora cognitivă); un element comunicativ (metafora în comunicare/discurs). La intersecția acestor direcții regăsim metafora pe post de unealtă redutabilă. Metaforele culturale reflectă credințele, valorile și experiențele comune ale unei anumite culturi și pot fi folosite pentru a consolida sau contesta structurile de putere existente.

Actualul număr din Meridian Critic propune explorarea metaforelor culturale dintr-o varietate de perspective teoretice și metodologice. Suntem interesați în special de lucrări originale care abordează teme precum: rolul metaforelor în construirea identităților culturale și discursive, puterea metaforelor în contexte sociale și politice, intersectarea metaforelor culturale cu alte moduri de a crea semnificații, natura evolutivă a metaforelor culturale.

Extremismul este, de cele mai multe ori, o definiție într-un dicționar, o formă de ficțiune, un titlu de carte sau un personaj, un studiu sau o teorie, o scenă dintr-un film, un vers dintr-un cântec sau un subiect de știre. Tindem să credem că extremismul este ceva care se întâmplă doar altora și în altă parte, dar în realitate acesta se manifestă și aici lângă noi. Deși relativă și adesea evazivă, retorica periculoasă și alunecoasă a extremismului a făcut întotdeauna parte din experiența umană, explorând și exploatând conexiunile dintre spațiile marginale și cultura mainstream. Literatura extremistă, filmul și muzica, propaganda disidentă, radicalismul politic, mesajele și discursurile electorale, toate sunt instrumente care încearcă să ne remodeleze existența.

Contribuțiile așteptate vor răspunde la întrebări precum: Ce este extremismul în societatea contemporană? Unde, cum și de ce se manifestă? Care este rolul literaturii în acest context? A devenit literatura un canal de propagare facilă a extremismului? Este literatura un instrument de prevenire, apărare și rezistență?

Copil al lumii (post)moderne, gen hibrid, transgresiv, sfidător, lipsit de tradiție, de recunoaștere sau de o validare conceptuală fermă, romanul grafic e, fără îndoială, o provocare atât pentru simplul pasionat de lectură, cât și pentru specialist. Impactul tot mai mare pe care îl are pe piața de carte zgândărește nevoia de a relua și nuanța definiții, explicații, ilustrări care să înlesnească înțelegerea, validarea sau circumscrierea conceptului de operă literară.

Ce sunt romanele grafice? Sunt ele într-adevăr romane? Dacă pot fi clasificate, după ce criterii? Cine le sunt autorii, cititorii, criticii? Răspândirea romanelor grafice modifică impactul cărților sau filmelor eponime? Există societăți, mentalități, stereotipuri care stimulează producția de romane grafice? Viitorul romanelor grafice depinde de evoluția tehnologiei, aparține inteligenței artificiale?

Cultura pop occidentală a fost unul dintre factorii culturali care au contribuit în mod semnificativ la căderea, în 1989, a Cortinei de Fier. Muzica pop și industria de videoclipuri, filmele create de Hollywood, produsele comerciale etc. erau, pentru est-europeni, întruchipări ale visului de libertate și prosperitate. În perioada postcomunistă, cultura pop a devenit cultura dominantă. Meridian Critic va publica articole cuprinzând abordări interdisciplinare circumscrise următoarelor câmpuri tematice: influența culturii pop asupra literaturii și a altor domenii culturale; cultura pop ca discurs; transformări în ultimii 30 de ani; mass-media, publicitate și cultura pop în postcomunism; paradigme discursive 'post': postcomunism, postcolonialism, postmodernism.

Fenomen omniprezent, cu sensurile la vedere și, în același timp, cu o neașteptată rezistență la definițiile fără rest, kitsch-ul este una dintre fascinantele realități (anti)culturale ale zilelor noastre. Obiect, categorie de obiecte, tip de relație dintre receptor și obiect, atitudine sau fenomen social, kitschul este peste tot și totuși nicăieri cu certitudine. Tratat în termenii esteticii, kitschul este dușmanul artei. Într-o lectură etică, kitschul este unul dintre modurile prin care se propagă răul în lume.

Revista Meridian Critic invită cercetătorii interesați să trimită lucrări subsumate următoarelor direcții tematice: (Anti)arta kitschului; Ipostaze ale kitschului artistic și ale kitschului social; Dinamica formelor literare și kitschul; Forme ale paraliteraturii; Sentimentalitate și nostalgie în producțiile kitsch; Kitsch și cultura de consum; Cultura divertismentului; Kitschul modern și kitschul postmodern; Relația kitsch-camp etc.

This "thematic dossier" aims to explore a broad range of experimental processes and moments that have shaped and continue to influence literature, literary criticism, and related fields such as creative and critical discourses on theater and the arts in general, as well as philosophy, aesthetics, and, wherever possible, other areas of humanistic knowledge.

The present issue of Meridian Critic seeks to bring together a wide spectrum of discursive models and registers, whose analysis will reveal the literary/creative act while in the making, with a primary focus on both world literature and Romanian literature, while not excluding the broader humanistic discourse.

Identity is a complex, dynamic and multidimensional concept that can be approached from multiple perspectives across generous disciplines such as literature, linguistics, cultural, philosophical and social studies. It is these disciplines that offer theoretical tools and frameworks for understanding how identity is shaped through processes of (de)construction, expression, negotiation, duplication/splitting, and even annihilation under the impact of contextual factors that have the power and (in)direct authority to attribute to the Self a sense of belonging to different socio-cultural and socio-linguistic communities.

Identity is often constructed in relation to Otherness, a genuine source of challenge and enrichment. Otherness serves as a mirror reflecting and redefining identity. We invite contributions addressing themes such as: representations of identity and otherness in literature; the construction of identity through language and discourse; otherness as a cultural and linguistic phenomenon; national, ethnic, and regional identity in literature and linguistics; intercultural and inter-literary dialogue as an expression of otherness; gender identity and otherness in philological studies; migration, diaspora, and identity transformation; identity and otherness within the context of globalization and digitalization.

Articles should be written in Romanian, English, French, or German. Manuscripts (up to 7,000 words), along with an English abstract (maximum 200 words), 5 keywords, and a brief author biography (maximum 400 words), should be submitted to the following addresses: crina.prodan@usm.ro and meridian.critic.flsc@gmail.com. The deadline for full manuscript submission is June 30, 2025.

In the past decades, contemporary approaches to culture have focused on cultural transfer, a concept meant to replace more traditional and imprecise concepts like 'cultural relations', 'cultural exchanges', 'literary influences' and 'cultural circulations'. The methodological and theoretical framework that accompanies the concept of cultural transfer, known as The Cultural Transfer Approach (CTA), was initiated by historians Michel Espagne and Michael Werner in the 1980s, with a view to defining the historical relationships between Germany and France. The guiding hypothesis of CTA is that any cultural object subjected to transfer from one cultural space to another undergoes a process of transformation, re-interpretation, or re-reading.

We invite contributions on topics such as: cultural translation; translation as cultural transfer; cultural mobility/stagnation; national literatures in translation; cultural influences in literature; the translator/writer/editor/director/teacher etc. as cultural mediator; deterrents and catalysts of cultural transfer; microliteratures; deterritorialization/reterritorialization/polyterritoriality; contact cultures/literatures; linguistic contact/linguistic area.

We receive contributions in Romanian, English, French or German. Submissions, up to 7,000 words, together with the 200-word abstract in English and the author's short biographical note (up to 400 words), should be sent to daniela.martole@usv.ro and meridian.critic.flsc@gmail.com. The deadline for the full article submission: 31 August 2024.

Metaphor is a complex and multifaceted subject. According to Steen (2008), it can be viewed from three major perspectives: a figurative linguistic expression (metaphor in language); a conceptual system of correspondences between a source domain and a target domain (cognitive metaphor); a communicative element (metaphor in communication/discourse). At the intersection of these directions, we find metaphor as a formidable tool. Cultural metaphors reflect the beliefs, values, and shared experiences of a particular culture and can be used to reinforce or challenge existing power structures.

The current issue of Meridian Critic proposes the exploration of cultural metaphors from a variety of theoretical and methodological perspectives. We are particularly interested in original works addressing themes such as: the role of metaphors in constructing cultural and discursive identities, the power of metaphors in social and political contexts, the intersection of cultural metaphors with other modes of meaning-making, and the evolving nature of cultural metaphors.

Extremism is, most of the time, a dictionary definition, a form of fiction, a book title or a character, a study or a theory, a scene from a film, a line from a song, or a news story. We tend to believe that extremism is something that only happens to others and elsewhere, but in reality it also manifests itself right next to us. Although relative and often elusive, the dangerous and slippery rhetoric of extremism has always been part of the human experience, exploring and exploiting the connections between marginal spaces and mainstream culture. Extremist literature, film and music, dissident propaganda, political radicalism, electoral messages and discourses, all are instruments that attempt to reshape our existence.

Expected contributions will address questions such as: What is extremism in contemporary society? Where, how and why does it manifest itself? What is the role of literature in this context? Has literature become an easy channel for the propagation of extremism? Is literature an instrument of prevention, defense and resistance?

Child of the (post)modern world, a hybrid, transgressive, defiant genre, lacking tradition, recognition, or firm conceptual validation, the graphic novel is undoubtedly a challenge for both the simple reading enthusiast and the specialist. The ever-growing impact it has on the book market stirs the need to revisit and refine definitions, explanations, and illustrations that facilitate the understanding, validation, or circumscription of the concept of literary work.

What are graphic novels? Are they truly novels? If they can be classified, by what criteria? Who are their authors, readers, critics? Does the spread of graphic novels change the impact of eponymous books or films? Are there societies, mentalities, stereotypes that stimulate the production of graphic novels? Does the future of graphic novels depend on technological evolution, does it belong to artificial intelligence?

Western pop culture was one of the cultural factors that significantly contributed to the fall of the Iron Curtain in 1989. Pop music and the video industry, Hollywood movies, commercial products, etc., were for Eastern Europeans embodiments of the dream of freedom and prosperity. In the post-communist period, pop culture became the dominant culture. Meridian Critic will publish articles comprising interdisciplinary approaches circumscribed to the following thematic fields: the influence of pop culture on literature and other cultural domains; pop culture as discourse; transformations over the past 30 years; mass media, advertising and pop culture in post-communism; 'post' discursive paradigms: post-communism, postcolonialism, postmodernism.

An omnipresent phenomenon, with meanings in plain sight and, at the same time, with an unexpected resistance to absolute definitions, kitsch is one of the fascinating (anti)cultural realities of our day. Object, category of objects, type of relationship between receiver and object, attitude or social phenomenon, kitsch is everywhere and yet nowhere with certainty. Treated in aesthetic terms, kitsch is the enemy of art. In an ethical reading, kitsch is one of the ways through which evil spreads in the world.

Meridian Critic invites interested researchers to submit works subsumed under the following thematic directions: The (Anti)art of Kitsch; Hypostases of artistic kitsch and social kitsch; The dynamics of literary forms and kitsch; Forms of paraliterature; Sentimentality and nostalgia in kitsch productions; Kitsch and consumer culture; Entertainment culture; Modern kitsch and postmodern kitsch; The kitsch-camp relationship, etc.

Ce « dossier thématique » propose une large gamme de processus et de moments d'expérimentalisme qui ont marqué et continuent de marquer la littérature, la critique littéraire et les domaines connexes, tels que les discours créatifs ou critiques sur le théâtre et les arts en général, sur la philosophie, l'esthétique et, dans la mesure du possible, sur d'autres sphères potentielles du savoir humaniste.

Ce numéro de Meridian Critic vise à rassembler un large spectre de modèles et de registres discursifs, dont l'analyse révélera l'acte littéraire / créatif dans son processus de constitution, en prenant comme points de référence, principalement, la littérature universelle et roumaine, sans exclure les possibilités d'un discours humaniste plus large.

L'identité est un concept complexe, dynamique et multidimensionnel qui peut être abordé à partir d'un large éventail de perspectives. L'ancrage profond dans des domaines d'analyse généreux, tels que la littérature, la linguistique, les études culturelles, philosophiques et sociales, oriente la compréhension de ce concept à travers le prisme d'instruments et de cadres théoriques qui soutiennent sa métamorphose dans de vastes processus de (dé)construction, d'expression, de négociation, de dédoublement ou même d'annihilation sous l'impact des facteurs contextuels qui ont le pouvoir et l'autorité (in)directe d'attribuer au Soi une certaine appartenance à différentes communautés socioculturelles et sociolinguistiques.

L'identité se construit souvent en relation avec l'altérité, véritable source de défi et d'enrichissement. L'altérité peut fonctionner comme un miroir à travers lequel l'identité se reflète et se redéfinit. Nous souhaitons recevoir des contributions abordant des thèmes tels que : représentations de l'identité et de l'altérité dans le discours littéraire ; la construction de l'identité à travers la langue et le discours ; l'altérité comme phénomène culturel et linguistique ; l'identité nationale, ethnique et régionale dans la littérature et la linguistique ; le dialogue interculturel et interlittéraire comme expression de l'altérité ; identité de genre et altérité dans les études philologiques ; migration, diaspora et transformations identitaires ; identité et altérité dans le contexte de la mondialisation et de la numérisation.

Les articles doivent être rédigés en roumain, anglais, français ou allemand. Les contributions (maximum 7000 mots), accompagnées d'un résumé en anglais (maximum 200 mots), de 5 mots-clés et d'une brève présentation de l'auteur (une note biographique de maximum 400 mots) doivent être envoyées aux adresses suivantes : crina.prodan@usm.ro et meridian.critic.flsc@gmail.com. Date limite de soumission des contributions : le 30 juin 2025.

Au cours des dernières décennies, les approches contemporaines de la culture se sont concentrées sur le transfert culturel, un concept destiné à remplacer des notions plus traditionnelles et imprécises comme « relations culturelles », « échanges culturels », « influences littéraires » et « circulations culturelles ». Le cadre méthodologique et théorique qui accompagne le concept de transfert culturel a été initié par les historiens Michel Espagne et Michael Werner dans les années 1980, dans le but de définir les relations historiques entre la France et l'Allemagne. L'hypothèse directrice est que tout objet culturel soumis à un transfert d'un espace culturel à un autre subit un processus de transformation, de réinterprétation ou de relecture.

Nous sommes intéressés par des contributions abordant des thèmes tels que : la traduction culturelle ; la traduction comme transfert culturel ; mobilité/stagnation culturelle ; littératures nationales en traduction ; influences culturelles dans la littérature ; le traducteur/écrivain/éditeur/réalisateur/enseignant etc. comme médiateur culturel ; obstacles et catalyseurs du transfert culturel ; microlittératures ; déterritorialisation/reterritorialisation/polyterritorialité ; cultures/littératures de contact ; contact linguistique/aire linguistique.

Les articles peuvent être rédigés en roumain, anglais, français ou allemand. Les contributions (jusqu'à 7 000 mots), accompagnées d'un résumé en anglais (maximum 200 mots) et d'une brève note biographique de l'auteur (maximum 400 mots), doivent être envoyées aux adresses suivantes : daniela.martole@usv.ro et meridian.critic.flsc@gmail.com. La date limite de soumission de l'article complet est le 31 août 2024.

La métaphore est un sujet complexe aux multiples facettes. Selon Steen (2008), on peut l'aborder selon trois perspectives majeures : une expression linguistique figurative (la métaphore dans le langage) ; un système conceptuel de correspondances entre un domaine source et un domaine cible (la métaphore cognitive) ; un élément communicatif (la métaphore dans la communication/discours). À l'intersection de ces directions, nous retrouvons la métaphore comme un outil redoutable. Les métaphores culturelles reflètent les croyances, les valeurs et les expériences partagées d'une culture particulière et peuvent être utilisées pour renforcer ou contester les structures de pouvoir existantes.

Le présent numéro de Meridian Critic propose d'explorer les métaphores culturelles à partir d'une variété de perspectives théoriques et méthodologiques. Nous nous intéressons particulièrement aux travaux originaux qui abordent des thèmes tels que : le rôle des métaphores dans la construction des identités culturelles et discursives, le pouvoir des métaphores dans les contextes sociaux et politiques, l'intersection des métaphores culturelles avec d'autres modes de création de sens, la nature évolutive des métaphores culturelles.

L'extrémisme est, la plupart du temps, une définition de dictionnaire, une forme de fiction, un titre de livre ou un personnage, une étude ou une théorie, une scène de film, un vers de chanson ou un sujet d'actualité. Nous avons tendance à croire que l'extrémisme est quelque chose qui n'arrive qu'aux autres et ailleurs, mais en réalité il se manifeste aussi près de nous. Bien que relative et souvent insaisissable, la rhétorique dangereuse et glissante de l'extrémisme a toujours fait partie de l'expérience humaine, explorant et exploitant les connexions entre les espaces marginaux et la culture dominante. La littérature extrémiste, le cinéma et la musique, la propagande dissidente, le radicalisme politique, les messages et discours électoraux, tous sont des instruments qui tentent de remodeler notre existence.

Les contributions attendues répondront à des questions telles que : Qu'est-ce que l'extrémisme dans la société contemporaine ? Où, comment et pourquoi se manifeste-t-il ? Quel est le rôle de la littérature dans ce contexte ? La littérature est-elle devenue un canal facile de propagation de l'extrémisme ? La littérature est-elle un instrument de prévention, de défense et de résistance ?

Enfant du monde (post)moderne, genre hybride, transgressif, provocateur, dépourvu de tradition, de reconnaissance ou d'une validation conceptuelle ferme, le roman graphique est sans aucun doute un défi tant pour le simple passionné de lecture que pour le spécialiste. L'impact croissant qu'il a sur le marché du livre suscite le besoin de reprendre et de nuancer les définitions, explications et illustrations qui facilitent la compréhension, la validation ou la circonscription du concept d'œuvre littéraire.

Que sont les romans graphiques ? Sont-ils vraiment des romans ? S'ils peuvent être classés, selon quels critères ? Qui sont leurs auteurs, lecteurs, critiques ? La diffusion des romans graphiques modifie-t-elle l'impact des livres ou films éponymes ? Existe-t-il des sociétés, des mentalités, des stéréotypes qui stimulent la production de romans graphiques ? L'avenir des romans graphiques dépend-il de l'évolution de la technologie, appartient-il à l'intelligence artificielle ?

La culture pop occidentale a été l'un des facteurs culturels qui ont contribué de manière significative à la chute du rideau de fer en 1989. La musique pop et l'industrie vidéo, les films hollywoodiens, les produits commerciaux, etc., étaient pour les Européens de l'Est des incarnations du rêve de liberté et de prospérité. Dans la période postcommuniste, la culture pop est devenue la culture dominante. Meridian Critic publiera des articles comprenant des approches interdisciplinaires relevant des domaines thématiques suivants : l'influence de la culture pop sur la littérature et d'autres domaines culturels ; la culture pop comme discours ; les transformations au cours des 30 dernières années ; les médias, la publicité et la culture pop dans le postcommunisme ; les paradigmes discursifs « post » : postcommunisme, postcolonialisme, postmodernisme.

Phénomène omniprésent, aux significations apparentes et, en même temps, doté d'une résistance inattendue aux définitions absolues, le kitsch est l'une des fascinantes réalités (anti)culturelles de notre époque. Objet, catégorie d'objets, type de relation entre le récepteur et l'objet, attitude ou phénomène social, le kitsch est partout et pourtant nulle part avec certitude. Traité en termes esthétiques, le kitsch est l'ennemi de l'art. Dans une lecture éthique, le kitsch est l'un des moyens par lesquels le mal se propage dans le monde.

La revue Meridian Critic invite les chercheurs intéressés à soumettre des travaux relevant des orientations thématiques suivantes : Le (Contre)art du kitsch ; Les hypostases du kitsch artistique et du kitsch social ; La dynamique des formes littéraires et le kitsch ; Les formes de la paralittérature ; Sentimentalité et nostalgie dans les productions kitsch ; Kitsch et culture de consommation ; Culture du divertissement ; Kitsch moderne et kitsch postmoderne ; La relation kitsch-camp, etc.

Este « dossier temático » aspira a proponer una amplia gama de procesos y momentos de experimentalismo que han marcado y continúan marcando la literatura, la crítica literaria y los campos afines, como los discursos creativos o críticos sobre el teatro y las artes en general, sobre la filosofía, la estética y, en la medida de lo posible, sobre otras esferas eventuales del conocimiento humanista.

El presente fascículo se propone reunir un amplio espectro de modelos y registros discursivos, cuyo análisis revelará el acto literario/creativo en su proceso de constitución, teniendo como referentes, principalmente, la literatura universal y rumana, sin excluir las posibilidades del discurso humanista más amplio.

La identidad es un concepto complejo, dinámico y multidimensional que puede abordarse desde una amplia variedad de perspectivas. El profundo arraigo en generosos campos de análisis, como la literatura, la lingüística, los estudios culturales, filosóficos y sociales, orienta la comprensión de este concepto a través del prisma de instrumentos y marcos teóricos que apoyan su metamorfosis en amplios procesos de (de)construcción, expresión, negociación, desdoblamiento o incluso aniquilación bajo el impacto de factores contextuales que tienen el poder y la autoridad (in)directa de atribuir al Yo un cierto sentido de pertenencia a diferentes comunidades socioculturales y sociolingüísticas.

La identidad se construye a menudo en relación con la alteridad, una genuina fuente de desafío y enriquecimiento. La alteridad puede funcionar como un espejo a través del cual la identidad se refleja y se redefine. Invitamos contribuciones que aborden temas como: representaciones de la identidad y la alteridad en el discurso literario; la construcción de la identidad a través del lenguaje y el discurso; la alteridad como fenómeno cultural y lingüístico; la identidad nacional, étnica y regional en la literatura y la lingüística; el diálogo intercultural e interliterario como expresión de la alteridad; identidad de género y alteridad en los estudios filológicos; migración, diáspora y transformaciones identitarias; identidad y alteridad en el contexto de la globalización y la digitalización.

Los artículos deben redactarse en rumano, inglés, francés o alemán. Los manuscritos (hasta 7.000 palabras), junto con un resumen en inglés (máximo 200 palabras), 5 palabras clave y una breve nota biográfica del autor (máximo 400 palabras), deben enviarse a las siguientes direcciones: crina.prodan@usm.ro y meridian.critic.flsc@gmail.com. La fecha límite para la entrega del artículo completo es el 30 de junio de 2025.

En las últimas décadas, los enfoques contemporáneos de la cultura se han centrado en la transferencia cultural, un concepto destinado a reemplazar nociones más tradicionales e imprecisas como «relaciones culturales», «intercambios culturales», «influencias literarias» y «circulaciones culturales». El marco metodológico y teórico que acompaña al concepto de transferencia cultural fue iniciado por los historiadores Michel Espagne y Michael Werner en la década de 1980, con el objetivo de definir las relaciones históricas entre Francia y Alemania. La hipótesis rectora es que cualquier objeto cultural sometido a transferencia de un espacio cultural a otro sufre un proceso de transformación, reinterpretación o relectura.

Nos interesan contribuciones que aborden temas como: la traducción cultural; la traducción como transferencia cultural; movilidad/estancamiento cultural; literaturas nacionales en traducción; influencias culturales en la literatura; el traductor/escritor/editor/director/profesor etc. como mediador cultural; obstáculos y catalizadores de la transferencia cultural; microliteraturas; desterritorialización/reterritorialización/politerritorialidad; culturas/literaturas de contacto; contacto lingüístico/área lingüística.

Recibimos contribuciones en rumano, inglés, francés o alemán. Los trabajos (de hasta 7.000 palabras), junto con un resumen en inglés (máximo 200 palabras) y una breve nota biográfica del autor (máximo 400 palabras), deben enviarse a las direcciones daniela.martole@usv.ro y meridian.critic.flsc@gmail.com. La fecha límite para la entrega del artículo completo es el 31 de agosto de 2024.

La metáfora es un tema complejo y con numerosas facetas. Según Steen (2008), puede ser vista desde tres perspectivas principales: una expresión lingüística figurativa (la metáfora en el lenguaje); un sistema conceptual de correspondencias entre un dominio fuente y un dominio meta (la metáfora cognitiva); un elemento comunicativo (la metáfora en la comunicación/discurso). En la intersección de estas direcciones, encontramos la metáfora como una herramienta formidable. Las metáforas culturales reflejan las creencias, valores y experiencias compartidas de una cultura particular y pueden ser utilizadas para reforzar o desafiar las estructuras de poder existentes.

El presente número de Meridian Critic propone la exploración de las metáforas culturales desde una variedad de perspectivas teóricas y metodológicas. Estamos especialmente interesados en trabajos originales que aborden temas como: el papel de las metáforas en la construcción de identidades culturales y discursivas, el poder de las metáforas en contextos sociales y políticos, la intersección de las metáforas culturales con otros modos de crear significado, la naturaleza evolutiva de las metáforas culturales.

El extremismo es, la mayoría de las veces, una definición en un diccionario, una forma de ficción, un título de libro o un personaje, un estudio o una teoría, una escena de una película, un verso de una canción o un tema de noticia. Tendemos a creer que el extremismo es algo que solo les sucede a otros y en otro lugar, pero en realidad también se manifiesta aquí, cerca de nosotros. Aunque relativa y a menudo esquiva, la retórica peligrosa y resbaladiza del extremismo siempre ha sido parte de la experiencia humana, explorando y explotando las conexiones entre los espacios marginales y la cultura dominante. La literatura extremista, el cine y la música, la propaganda disidente, el radicalismo político, los mensajes y discursos electorales, todos son instrumentos que intentan remodelar nuestra existencia.

Las contribuciones esperadas responderán a preguntas como: ¿Qué es el extremismo en la sociedad contemporánea? ¿Dónde, cómo y por qué se manifiesta? ¿Cuál es el papel de la literatura en este contexto? ¿Se ha convertido la literatura en un canal fácil para la propagación del extremismo? ¿Es la literatura un instrumento de prevención, defensa y resistencia?

Hijo del mundo (pos)moderno, género híbrido, transgresivo, desafiante, carente de tradición, reconocimiento o una validación conceptual firme, la novela gráfica es, sin duda, un desafío tanto para el simple apasionado de la lectura como para el especialista. El impacto cada vez mayor que tiene en el mercado del libro despierta la necesidad de retomar y matizar definiciones, explicaciones e ilustraciones que faciliten la comprensión, validación o delimitación del concepto de obra literaria.

¿Qué son las novelas gráficas? ¿Son realmente novelas? Si pueden clasificarse, ¿según qué criterios? ¿Quiénes son sus autores, lectores, críticos? ¿La difusión de las novelas gráficas modifica el impacto de los libros o películas epónimas? ¿Existen sociedades, mentalidades, estereotipos que estimulan la producción de novelas gráficas? ¿El futuro de las novelas gráficas depende de la evolución de la tecnología, pertenece a la inteligencia artificial?

La cultura pop occidental fue uno de los factores culturales que contribuyeron significativamente a la caída de la Cortina de Hierro en 1989. La música pop y la industria del video, las películas de Hollywood, los productos comerciales, etc., eran para los europeos del este encarnaciones del sueño de libertad y prosperidad. En el período poscomunista, la cultura pop se convirtió en la cultura dominante. Meridian Critic publicará artículos que incluyan enfoques interdisciplinarios circunscritos a los siguientes campos temáticos: la influencia de la cultura pop en la literatura y otros ámbitos culturales; la cultura pop como discurso; transformaciones en los últimos 30 años; medios de comunicación, publicidad y cultura pop en el poscomunismo; paradigmas discursivos 'post': poscomunismo, poscolonialismo, posmodernismo.

Fenómeno omnipresente, con significados a la vista y, al mismo tiempo, con una resistencia inesperada a las definiciones absolutas, el kitsch es una de las fascinantes realidades (anti)culturales de nuestros días. Objeto, categoría de objetos, tipo de relación entre receptor y objeto, actitud o fenómeno social, el kitsch está en todas partes y sin embargo en ninguna con certeza. Tratado en términos estéticos, el kitsch es el enemigo del arte. En una lectura ética, el kitsch es una de las formas en que el mal se propaga en el mundo.

La revista Meridian Critic invita a los investigadores interesados a enviar trabajos subsumidos bajo las siguientes direcciones temáticas: El (Anti)arte del kitsch; Hipóstasis del kitsch artístico y del kitsch social; Dinámica de las formas literarias y el kitsch; Formas de la paraliteratura; Sentimentalismo y nostalgia en las producciones kitsch; Kitsch y cultura de consumo; Cultura del entretenimiento; Kitsch moderno y kitsch posmoderno; La relación kitsch-camp, etc.